Dacă îți place genul de călătorie în care vrei să cunoști istoria și tradițiile locurilor, atunci o insulă plină de mister, culoare și ciudate așezări este Sardinia.
În ciuda faptului că este mai degrabă cunoscută pentru plajele sale, vizitate de milioane de turiști în fiecare an, cea de-a doua insulă ca mărime din Marea Mediterană, după Sicilia, reușește să-și păstreze caracteristicile unice, unele vechi de mii de ani.

Primii sarzi

Perioada neolitică începe în Sardinia mileniului VI înainte de Hristos, prin cultura Cardială sau cultura ceramică Cardim, denumită astfel datorită modului în care oamenii acelor vremuri decorau lutul, cu ajutorul cochiliei unei moluște comestibile cunoscută sub denumirea de Cardium Edulis.

Artefactele ceramice din acea perioadă, definesc cultură neolitica Cardială, prezentă în Europa, pe coasta Mării Mediterane din Italia, Franța și Spania. Sfârșitul neoliticului este caracterizat de cultura Bonnanaro, iar urmele sale sunt presărate în toată insula prin situri, în general funerare, ca cel de lângă Arzchena numit: Mormântul Giganților din Li Longhi (Tomba dei Ginganti Di Li Longhi). Acest tip de civilizație este considerată ca fiind premergatoare celei Nuragice.

Cultura Nuragică începe în secolul XVIII înaintea erei noastre, în epoca bronzului și se termină în anul 238 înainte de Hristos, atunci când insula este cucerită de romani. Denumirea acestui tip de societate umană veche, vine de la stucturile din piatră, în forma de con, denumite de localnici Nuraghi.  
Construite în mare parte între anii 1800 și 1200 î.Hr., acestea reprezintă unicul tip de construcție megalititcă rămas în bazinul vestic al Mării Mediterane,d. Pe toată insula sunt împrăștiate aproximativ 7000 de astfel de structuri circulare acestea devenind, cu timpul, un adevărat simbol al Sardiniei. Pot fi de dimensiuni mici, alcătuite doar dintr-un con sau mult mai complexe.

Ciudate asemănări

Odată cu ocuparea de către romani a insulei, civilizația Nuragică dispare, dar asta nu înseamnă că spiritul sard face același lucru. Cucerirea insulei are loc în anul 238 i.e.n, aparent fară nici un fel de rezistență din partea populației de aici. Romanii au preluat o infrastructură de drumuri și așezări dezvoltată în special în câmpiile Sardiniei. Și-au impus propria cultură prin noi moduri de organizare a societății și au lăsat în urma lor numeroase temple și obiecte de artă. În Muzeul de Arheologie din Sassari este păstrată o parte din moștenirea romană.

În același muzeu se pot găsi misterioase legături între cultura sardă și cea română. Ornamentele de pe țesăturile folosite de oamenii simpli din Sardinia, au simboluri asemănătoare cu cele din casele țăranilor români. În plus semnificațiile mitologice par să fi avut aceleași origini în vremuri de demult.  Sarda, este cea de-a doua limbă oficială pe insulă, după cea italiană, și are legături comune cu româna, ambele fiind de origine indo-europeană, cu influețe latine și cu multe cuvinte apropiate fonetic.

Muralele Sarde

Sarzii sunt un amestec unic de oameni ospitalieri, rezervați și uneori iuți la mânie. Asta mai ales datorită faptului că, de-a lungul istoriei au fost nevoiți să facă față ocupației numeroaselor popoare. Poate că tocmai din pricina felului lor de a fi au reușit să-și păstreze aproape intactă identitatea culturală. Muralele au apărut la începutul anilor 1960 când Italia, o țară relativ săracă economic până atunci, a reușit să treacă peste perioada de după Al Doilea Razboi Mondial. Transformarea de la o societate majoritar agrară la una dintre cele mai avansate țări din punct de vedere economic și social, a ajuns și în Sardinia, unde oamenii au ales să-și exprime artistic sentimentele pe care le trăiau.

Această relativ recentă expresie artistică a devenit un mijloc de a înfățișa diverse ipostaze din viața oamenilor de rând, lupta lor pentru o viață mai bună și schimbările sociale prin care treceau. Acum, aceste desene servesc un alt scop, acela de a garanta continuarea bogatului patrimoniu cultural, antropologic și etnografic al insulei. Astfel muralele din Sardinia au devenit o manifestare spontană a societății țărănești ce dorește să-și facă cunoscute tradițiile.

Cum ajungi și când este ideal să vizitezi Sardinia

Cel mai ușor poți ajunge în Sardinia cu avionul. Aeroporul de lângă Alghero este folosit, în general, doar de companii low cost, iar în afara sezonului estival un bilet dus întors poate fi cumpărat cu doar 50 de euro. Din orice oraș îți poți închiria o mașina sau, dacă ești cu buget redus, fă autostopul. Transportul public între orașe nu este foarte dezvoltat așa că e bine să cauți traseele pe internet, unde vei găsi tot ce-ți trebuie. Atenție la detalii de genul zile de sărbătoare sau perioade extrasezon.

Intervalul de timp cuprins intre lunile mai și iunie este ideal pentru un concediu. Insula nu este plină de turiști și prețurile sunt rezonabile. În acestă perioadă Sardinia te va primi cu o vreme caldă, bună chiar și pentru plajă, mai ales că începând cu jumătatea lunii mai apa mării începe să se încălzească. Dacă nu vrei să ai parte de agitația marilor orașe, poți găsi localități mici unde nu lipsește niciodată o unitate de cazare tip Bed & Breakfast. În cazul în care alegi să călătorești în Sardinia tradițională, pregătește-te pentru oameni minunați, uneori cam guralivi și bucuroși de oaspeți. Nu le spune niciodată că sunt italieni și așteaptă-te să descoperi asemănări între culturile noastre.    

Autor: Ionuț Petru